Cu şi despre copii...: 2013

Activităţi de învăţare în vederea formării câmpului de citire de o silabă, la elevii din clasa I

Aţi aşteptat cu nerăbdare, ori poate cu teamă intrarea în clasa I a copilului dvs.

Acum este momentul în care copiii descoperă “cheia” către descifrarea textului scris.

Aţi constatat însă, sunt sigură, că acest drum nu este tocmai uşor pentru ei, dar cu răbdare, sprijin şi mai ales, mult exerciţiu început la clasă şi continuat acasă, cei mici vor ajunge să citească corect silabe, cuvinte , propoziţii şi mici texte, dar să şi înţeleagă sensul celor citite.

Adeseori, apar însă o serie de dificultăţi în deprinderea cititului şi a scrisului, pe parcursul primului an de şcolaritate.

n Copiii recunosc literele, dar nu le “leagă” în silabe, au tendinţa de a citi “pe litere” nereuşind astfel să citească cuvântul în întregime ;

n Nu realizează sensul celor citite;

n Au dese reveniri asupra aceluiaşi cuvânt sau asupra aceluiaşi rând;

n Unele probleme de scriere îşi au cauza în problemele de sesizare a cuvintelor în propoziţie, a silabelor în cuvânt şi a sunetelor în silabe (scriu 2 cuvinte unite sau din contră, scriu cuvântul despărţit; iar alteori omit ori inversează literele).

Învăţarea citirii şi a scrierii este un proces îndelungat care se desfăşoară pe parcursul clasei pregătitoare şi al claselor I şi a II-a.

Etape:

a) Perioada preabecedară (preponderent la grădiniţă, în clasa pregătitoare şi în prima lună din clasa I), care are drept scop:

- Pronunţarea clară şi corectă a cuvintelor, a silabelor şi a sunetelor;

- Alcătuirea de propoziţii după imagini;

- Recunoaşterea cuvintelor în cadrul propoziţiilor;

- Despărţirea corectă în silabe a cuvintelor;

- Recunoaşterea sunetelor în silabe;

b) Perioada abecedară (cea mai mare parte din clasa I), are drept scop, pe lângă cele menţionate anterior pentru perioada preabecedară:

- Recunoaşterea literelor corespunzătoare sunetului auzit;

- Citirea de silabe, cuvinte şi propoziţii;

- Citirea de texte scurte;

- Scrierea de litere, silabe, cuvinte şi propoziţii;

c) Perioada postabecedară (sfârşitul clasei I şi clasa a II-a), urmăreşte citirea corectă şi conştientă a cuvintelor, propoziţiilor şi a textelor de mică întindere, iar în privinţa exprimării în scris, se urmăreşte scrierea corectă a cuvintelor, a propoziţiilor şi a textelor de mică întindere.

Cei mai mulţi părinţi doresc să-şi ajute copii, dar nu ştiu întotdeauna cum este bine şi atunci fac greşeli care îngreunează deprinderea citit-scrisului. În cele ce urmează vă voi explica metoda prin care se face învăţarea citirii literelor, a silabelor, a cuvintelor şi a propoziţiilor.

Metoda prin care se face învăţarea cititului se numeşte metoda fonetică, analitico-sintetică. Ea ţine seama, pe de o parte, de faptul că scrierea concordă, aproape exact, cu pronunţarea, deci spunem că este fonetică, iar, pe de altă parte, se porneşte de la desprinderea unei propoziţii din vorbire, se realizează delimitarea cuvintelor în silabe şi apoi fiecare silabă în sunete, după care se parcurge drumul invers, de la sunet la silabă, cuvânt şi propoziţie, ceea ce denotă că metoda este analitico-sintetică.

Etapele metodei fonetice, analitico-sintetică

Pentru a înţelege cât mai bine metoda, voi lua drept exemplu învăţarea literei “c”.

Se prezintă în faţa elevilor o imagine reprezentând o fată care are în mână un mac.

Prin întrebări succinte, elevii ajung să formuleze propoziţia “Ana are un mac”.

Sunt întrebaţi ce au rostit (o propoziţie), se reprezintă grafic printr-o linie lungă, apoi se repetă cu întreaga clasă propoziţia.

Astfel, s-a parcurs prima etapă, desprinderea propoziţiei din vorbire.

Sfat pentru părinţi: îndemnaţi-vă copiii să se exprime permanent în propoziţii. De exemplu, îl întrebaţi ce a mâncat, iar el să vă răspundă în propoziţii ( “Am mâncat un măr.”) sau rugaţi-l să formuleze propoziţii de baza imaginilor din cărţi.

Copiii sunt întrebaţi:

Care este primul cuvânt?

Dar al doilea? Dar al treilea? Dar ultimul cuvânt?

În paralel cu răspunsurile copiilor, învăţătorul trasează dedesupt câte o linie mai scurtă, de altă culoare, pentru a reprezenta cuvintele.

Se întreabă: Deci, câte cuvinte are propoziţia?

Se repetă propoziţia cu întreaga clasă, indicându-se în paralel cu pronunţia elevilor, linia care reprezintă cuvântul rostit.

Se întreabă: Care este ultimul cuvânt al propoziţiei?

Elevii vor răspunde: Ultimul cuvânt este “mac”.

Astfel, se parcurge a doua etapă: separarea cuvântului care conţine sunetul nou din propoziţie.

Sfat pentru părinţi: Rugaţi-l să vă indice primul, al doilea, al treilea cuvânt din propoziţiile formulate de el.

În continuare, dacă ar fi fost un cuvânt format din mai multe silabe, s-ar fi făcut despărţirea lui în silabe, se cerea indicarea primei silabe şi apoi a celei de-a doua silabe, apoi se recompunea cuvântul. Astfel, se parcurgea a treia etapă, despărţirea cuvântului în silabe.

Sfat: Faceţi cât mai multe exerciţii de despărţire în silabe a cuvintelor. De exemplu, îi indicaţi o imagine cu o macara. El trebuie să rostească cuvântul, să-l despartă în silabe, ridicând câte un degeţel pentru fiecare silabă rostită, apoi să vă indice prima silabă, a doua silabă, a treia silabă, iar la final să recompună cuvântul “macara”

MARE ATENŢIE: NU-I CEREŢI COPILULUI SĂ VĂ SPUNĂ PE LITERE UN CUVÂNT, CI MAI ÎNTÂI SĂ-L DESPARTĂ ÎN SILABE, APOI SĂ RECUNOASCĂ SUNETELE CE SE AUD ÎN FIECARE SILABĂ!

Revenind la exemplul dat, se trece la următoarea etapă.

Se întreabă: Ce sunet auziţi la sfârşitul cuvântului “mac”?

Copiii răspund că se aude sunetul “c”.

Învăţătorul explică modul de articulare a sunetului “c”, apoi se pronunţă clar cu întreaga clasă.

Urmează exerciţii de recunoaştere a sunetului nou în cuvinte rostite de învăţător, apoi elevii înşişi vor da exemple de cuvinte ce conţin sunetul nou în diferite poziţii: la început, la final, în interior.

Astfel s-a parcurs etapa: separarea şi studierea sunetului nou.

Sfat:

1. Rugaţi copilul să vă dea cât mai multe exemple de cuvinte care conţin noul sunet în diferite poziţii.

2. Enumeraţi dvs. cât mai multe cuvinte care conţin noul sunet, iar el să vă indice locul în care el se află. Pentru menţinerea atenţiei, includeţi şi cuvinte care nu conţin noul sunet.

Încercaţi să-i insuflaţi ideea că acesta este un joc. Îl puteţi răsplăti pentru fiecare reuşită cu o bulină.

Urmează familiarizarea copiilor cu semnul grafic al sunetului, adică litera “c”.

Se prezintă litera pe o planşă, se descrie, se compară cu alte litere.

Pot modela din plastilină sau din sârmă noua literă.

Se recunoaşte noua literă pe un afiş, pe care se află mai multe litere. Încercuirea este permanent însoţită de citirea literei.

Se recunoaşte noua literă în alfabetarele lor.

Sfat: Decupaţi articole din ziare, lipiţi-le pe un caiet şi rugaţi-l să încercuiască noua literă.

Rugaţi-l să aleagă din alfabetar litera nouă, dar şi silabe care conţin noua literă.

În continuare, se deschid manualele şi, pornind de la ilustraţie, se poartă o discuţie. Răspunsurile vor fi formulate sub formă de propoziţii şi se vor reţine cuvintele ce conţin noul sunet.

Se închid manualele şi se trece la compunerea cuvintelor din alfabetul decupat. De exemplu, se compune cuvântul “macara”, astfel:

- Se desparte în silabe; se precizează numărul de silabe (3)

- Care este prima silabă? Ce sunete auzi? Alege silaba “ma”! La fel se procedează pentru a doua şi a treia silabă.

- Se citeşte cuvântul pe silabe şi în întregime.

Sfat pentru părinţi: compuneţi cât mai multe cuvinte cu ajutorul alfabetului decupat, respectând însă modul de lucru indicat. Este contraindicată formarea cuvântului pe litere.

În continuare, se redeschid manualele, se recunosc şi se citesc literele noi, apoi se trece la citirea coloanelor de cuvinte.

Se citesc mai întâi independent, în şoaptă, apoi se face citirea cu voce tare, în ordinea dată în manual, pe sărite sau selectiv.

Se citeşte apoi textul, în acelaşi mod cu citirea coloanelor.

Sfat: citiţi împreună cu cel mic coloanele de cuvinte şi textul, respectând etapele explicate mai sus.

Se desfăşoară apoi jocuri didactice în vederea formării câmpului de citire de o silabă.

Exemple:

1. Găseşte silaba!

Completează cuvintele date cu silabele care lipsesc:

ma- ___- ra; ___- să; par- __; ___- pil;

2. Silaba vedetă

Găsiţi cât mai multe cuvinte care conţin silaba “ca”;

Sfat: jucaţi-vă cu cel mic măcar o dată pe săptămână, jocuri care presupun completare cu silabe ori despărţire în silabe. Astfel, se formează câmpul de citire de o silabă, acesta fiind singurul mod în care vor ajunge să citească cuvintele.

În final, se face citirea model de către învăţător.

Se continuă apoi cu activitatea de scriere a literei de mână, a cuvintelor şi a propoziţiilor.

Se pot face exerciţii de copiere, transcriere, dictări şi autodictări.

După cum cred că aţi observat, drumul copilului de la propoziţia rostită la propoziţia citită, este destul de anevoios şi îndelungat (el durează de fapt, trei ani, nu unul singur, cum am fi tentaţi să credem) şi presupune mult exerciţiu şi efort intelectual din partea celor mici.

Însă, aplicarea corectă a metodei prezentate, atât la şcoală, cât şi acasă,va duce în timp la formarea câmpului de citire de o silabă, etapă ce precede formarea câmpului de citire de un cuvânt, aşa cum se întâmplă în cazul cititorilor experimentaţi.

Cu multă răbdare, perseverenţă şi sprijin din partea cadrelor didactice, dar şi a părinţilor, copiii ajung astfel să pătrundă în minunata lume a cărţilor.

Bibliografie:

Ioan Şerdean – „Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar”, Editura Corint, 2008